Echipa

NICOLETA TANASE – TRIFU

Cine sunt eu?2

Sunt Nicoleta Tănase – Trifu. Sunt om, mamă, soţie, fiică, soră.

Îmi place să spun că vorbesc cu oamenii. Dar mă prezint ca psiholog atunci când e nevoie.

Şcoala vieţii am facut-o printre străini unde am învăţat că fiecare are valorile sale, care trebuie cunoscute şi respectate de ambele părţi. Asta înseamnă curiozitate de cunoaştere, să iei omul aşa cum este fără să îl judeci prin prisma valorilor personale.

Cred în Dumnezeu şi învăţ despre El şi să îl inţeleg aşa cum face de mii de ani neamul meu cel românesc.

 

Ce fac?

Vorbesc cu oamenii, îi ascult şi doresc ca împreună cu ei să merg pe drumul cunoaşterii personale astfel încât să le fie bine cu respect pentru ceilalţi.

 

Vorbesc cu copiii şi parinţii lor astfel încât să înţelegem toţi practic ce e această dezvoltare personală despre care se tot scrie în cărţi, să aducem împreună realitatea din mintea noastră aproape de realitatea din jurul nostru.

Mulţumesc şi cu această ocazie părinţilor, copiilor şi tinerilor care în drumul lor spre sau chiar la nivelul performanţei de top m-au ales să le fiu alături ca specialist.

 

De ce o fac

Zestrea genetică, “cei şapte ani de acasă” şi locurile prin care m-a dus viaţa mi-au îndreptat întotdeauna privirea spre ceilalţi. Puteam să continui să ajut oamenii bolnavi pentru că mi-a plăcut foarte tare, dar ei mi-au arătat că există şi grijă pentru suflet. Şi atunci, cu mai mult de două decenii în urmă am hotărât să fac schimbarea în direcţia ştiinţei sufletelor, psihologia.

 

Ce mă recomandă:

Feedback-ul pozitiv din partea celor cu care vorbesc.

Experienţa ca psiholog în educaţieşi psihiatrie.

Formarea mea ştiinţifică în:

  • psihologieclinică; Master of Science –Vrije Universitei van Amsterdam;
  • psihomotricitateîneducaţiefizicăşi sport (ANEFS Bucureşti);
  • psihopedagogie – UniversitateaBucureşti.

 


 

OLTEANU ALEXANDRU

Olteanu Alexandru

Întotdeauna am fost fascinat de modul în care funcţionează oamenii şi felul în care mintea umană transformă realitatea obiectivă, cea pe care o împărtăşim cu toţi ceilalţi, în realitatea noastră mentală, proprie şi personală, care dă sens vieţii fiecăruia dintre noi. În timpul facultăţii, unul dintre lucrurile esenţiale pe care le-am învăţat a fost că „nu există probleme, doar perspective problematice asupra situaţiilor de viaţă”.  Probabil această idee pare utopică la prima vedere, dar am încercat să o aplic pe cât de mult posibil în experienţa mea de viaţă, iar utilitatea ei a fost demonstrată de beneficiile pe care mi le-a adus, împreună cu vulnerabilităţile pe care mi le-a arătat în vederea coştientizării lor şi consolidării propriei personalităţi.

 

Sunt adeptul învăţării experenţiale, deoarece consider că un om, indiferent de cantitatea de informaţii si noţiuni teoretice pe care le posedă, fără o experienţă proprie sau un proces de parcurs, nu va reuşi să fructifice într-un mod eficient cunoştinţele şi resursele pe care le are.

 

O situaţie de viaţă care se trăieşte, poate multiplica şi aduce o valoare extraordinară conceptelor şi modului de gândire pe care o persoană le deţine. Când un individ experimentează ceva nou, mintea sa înglobează toate informaţiile pe care acesta le deţine cu experienţa propriu-zisă pe care o trăieşte, deschizând astfel posibilitatea unor noi conexiuni, precum şi actualizarea celor deja existente. În opinia mea, aceasta este o metodă esenţială pentru o bună dezvoltare şi evoluţie personală, armonizând realitatea exterioară cu cea interioară.

În ceea ce mă priveşte, pot spune că sunt un.. tânăr cercetător. Am absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii Titu Maiorescu, precum şi Masterul de Tehnici de Comunicare şi Influenţă Socială, în cadrul aceleiaşi instituţii. În prezent sunt student al programului „Open Mind”, masterat de Ştiinţe Cognitive din cadrul Universităţii Bucureşti şi psiholog sub supervizare, acreditat de Colegiul Psihologilor din România, în psihologie clinică şi psihologia muncii şi industrial-organizaţională.

 

Coordonez activitatea din clinica MedHUB, iar împreună cu colegele mele încercăm să îmbunătăţim calitatea vieţii din societatea în care trăim şi să ajutăm, prin tot ce ne stă în putere, orice persoană care ne cere acest lucru. Iubesc ceea ce fac şi îmi oferă o plăcere deosebită să cunosc şi să lucrez cu oamenii. Recomandarea mea pentru orice persoană este „fă ceea ce îţi place”, indiferent ce obstacole şi dificultăţi întâmpini pe parcurs, vei ajunge să simţi că nu „munceşti”, ci că trăieşti.

 


 

 

MIHAELA VECHIU 

 

„Starea de bine este o atitudine”1

Sunt psiholog clinician acreditat de Colegiul Psihologilor din România şi psihoterapeut format în psihoterapie analitică Jungiana şi trainer, atât în grupuri de dezvoltare personală cât şi în activităţi educaţionale pentru copii şi tineri.

Activitatea mea profesională include atât psihologia cât şieducaţia. Din 2005 am urmat cursuri şi workshop-uri cu diverse abordări psihoterapeutice şi terapii alternative cât şi training-uri naţionale şi internaţionale în sfera educaţiei de tineret.

Am fost atrasă dintotdeauna de psihologia subconştientului, de aceea am cercetat manifestarea psihică prin formarea mea în psihoterapie analitică Jungiană, terapii alternative şi studii spirituale, prin aplicarea terapiilor art expresive (dramă, dans, pictură , modelaj, jocul cu nisip). Ulterior am împărtăşit experienţa personală prin prezentări în cadrul unor evenimente, creând diverse  ateliere şi workshop-uri pe tematici de autocunoaştere (feminin versus masculin şi echilibrul relaţiilor din viaţa noastră, înţelegerea tipologiilor de personalitate şivocaţie personală, dezvoltarea abilităţilor de comunicare prin tehnici de teatru şi storytelling, autocunoaştere prin intermediul viselor  etc.).

În ultimii ani am fost implicată  în sectorul ONG, prin diverse proiecte ce activau în sfera drepturilor copilului şi drepturilor omului, accesul la educaţie pentru categorii sociale defavorizate, susţinerea educaţiei alternative, crearea de metode didactice inovative şi formare.

Cred în dezvoltarea pe tot parcursul vieţii, motiv pentru care multe dintre proiectele susţinute m-au implicat în educaţie (educaţia nonformală). Am susţinut şi coordonat proiecte sociale în colaborare cu asociaţii de profil şiautorităţi în domeniu, programe de educaţie incluzivă şi dezvoltare pentru tineret împreună cu specialişti din alte domenii, precum teatrul.
Iniţiativele mele şi-au dorit să fie o modalitate activă de implicare  în combaterea unor fenomene sociale cum ar fi discriminarea, violenţa domestică, abandonul şcolar, delicvenţa juvenilă. Am participat atât în evenimente cu caracter social, în campanii educaţionale, sau ca invitat în emisiuni radio – TV pe teme sociale .

În  activităţile susţinute am oferit adesea sprijin oamenilor în a da un sens pozitiv experienţelor personale de viaţă: am consiliat  femei în situaţii de abuz şi violenţă domestică, femei cărora le-am redat o parte din încrederea în sine pentru a-şi regăsi pacea, am întâlnit copii defavorizaţi din centre de plasament, copii din familii în nevoie, tineri delicvenţi, cărora le-am putut arăta că îşi pot descoperi utilitatea şi nu doar o soartă nemiloasă, am lucrat în programe educaţionale cu copii şi tineri ajutându-i în formarea lor educaţională sau în traseul lor profesional ajutându-i să îşi descopere abilităţile de viaţă necesare.

Cred că oamenii au nevoie de diferite instrumente pe care să le regăseacă în ei inşişi, în a-şi deschide perspectiva asupra propriei vieţi, în a depăşi obstacole pe care le întâmpină şi în special, de a-şi crea un bun contact cu propria persoană. Ceea ce eu fac este să le ofer un context în care să îşi deschidă înţelegerea, să echilibreze mai multe aspecte interioare, să se vadă pe sine şi să îşi aducă resursele necesare mental şi emoţional, ba chiar să se reconfigureze personal dacă este nevoie.

 


 

 

SARBU TEODORA

Sarbu Teodora

Dorinţa de a practica psihologie a pornit din momentul în care am simţit că pot şi vreau să fac bine, din momentul în care un suflet frumos, la rândul său, mi-a schimbat viaţa şi m-a ghidat cu blândeţe printr-un punct critic. Atunci am ştiut că îmi voi dedica timpul celor din jurul meu.

 

Am fost întotdeauna “a people person”, un om care şi-a dorit să fie înconjurat de oameni, care a oferit şi a primit energie, aşadar, cumva, de mic copil ştiam că voi ajunge să lucrez cu şi pentru oameni. Am lucrat ca profesoară timp de 5 ani, timp în care am avut şansa de a-mi urma principiul conform căruia educaţia este temelia unei vieţi frumoase. Lucrul cu copiii a fost şi va rămâne foarte aproape de inima mea, pentru că am convingerea că totul porneşte din această perioadă a vieţii: fiecare gând, fiecare emoţie, fiecare comportament au fost într-o anumită măsură conturate în această perioadă.

 

Sentimentul că pot contribui la o lume mai bună m-a condus încă din adolescenţă spre varii tipuri de voluntariat în domeniul psihologiei clinice, iar în momentul de faţă îmi aduc această contribuţie prin rolul de trainer specializat în sănătate mentală, în cadrul proiectelor internaţionale Erasmus Plus.

Înainte de orice sunt om, însă, cu mândrie, urmez cea mai frumoasă meserie din lume: cea de psiholog. Sunt, aşadar, psiholog clinician acreditat de către Colegiul Psihologilor din România şi terapeut în formare, în cadrul şcolii de terapie cognitiv-comportamentală. Îmi place ca în munca mea să colaborez cu cel din faţa mea, să formăm o echipă şi să descoperim împreună resursele necesare. Cred în capacitatea oamenilor de a face faţă fiecărei situaţii, drept pentru care misiunea mea este de a face lumină, astfel încât fiecare persoană să îşi găsească drumul în acele momente în care simte această nevoie.

Fiecare experienţă este una în care oferim şi primim, una prin care creştem şi prin care descoperim…Per aspera ad astra!